„Studiile pontice au reprezentat în perioada interbelică un domeniu de vârf al istoriografiei românești, Gheorghe I . Brătianu având marele merit al transformării istoriei Mării Negre într-un domeniu de cercetare universal. Marile probleme ale istoriei bazinului pontic, admirabil sintetizate de către istoricul român, mai întâi în cursul ținut la Universitatea din București, Chestiunea Mării Negre, I-II (București, 1942-1943), apoi în lucrarea La mer Noire. Des origines a la conquete ottomane (Munchen, 1969) -apărută postum - , au constituit obiectul a numeroase noi cercetări în istoriografia românească și străină.”