Volumul se concentrează pe studiul numelor de produse de patiserie în greaca veche și latina clasică, evidențiind influențele reciproce dintre cele două limbi și completând lipsa unei bibliografii exhaustive în domeniu. A fost realizat un inventar sistematic de 186 de denumiri grecești și 54 latine, grupate pe categorii (turte, prăjituri, plăcinte) și analizate diacronic, etimologic și contextual, inclusiv în texte literare, epigrafice și religioase, pentru a identifica sensuri culinare și metaforice. Studiul subliniază relevanța lingvistică și culturală a acestor termeni, demonstrând moștenirea lor în neogreacă și limbile romanice, și completează lacunele dicționarelor și studiilor anterioare dedicate vocabularului culinar antic.