Cartea se referă exclusiv la terapia logopedică și se bazează pe viața și activitatea profesorului Roboz József, cel care a pus bazele terapiei defectelor de vorbire în Ungaria, prin înființarea primului cabinet de specialitate, la Arad, în 1891. Viața lui Roboz József din momentul în care s-a născut (1864) și până la decesul său din anul 1908. Sunt amintite școlile urmat și prima lui angajare ca învățător, la Arad, în anul 1884. În primul său an școlar, Roboz a educat privat un număr de 8 copii surzi, fapt ce a făcut ca presa locală să-l laude că a reușit „să-i facă pe surzi să vorbească”. Viața lui Roboz continuă, ca director la nou înființata școală de surzi din Arad, prin înființarea primului Cabinet Ortofonic (logopedic), a fost promovat ca inspector ministerial la Budapesta și a condus cursurile de perfecționare logopedică. În final a fost și director al celui mai mare Institut de Surdomuți din Ungaria, cel din Vác. Bolnav, se retrage la Timișoara și ajută la înființarea cursurilor de corectare a defectelor de vorbire din oraș. Aici, la 1900, editează ultima sa carte care este prima carte de logopedie ce s-a tipărit în România. Se pensionează medical și moare la doar 44 de ani, în spitalul din Cluj.