„Acest volum a prins contur în urma unei cercetări de teren efectuată într-un spațiu geografic hunedorean aflat la confluența între artele: tradițională, cultă și de factură populară, urmărind să refacem itinerariul manifestărilor artistice derulate într-o perioadă de tranziție de la cea medievală la cea modernă. Studiul nostru întreprins de-a lungul timpului asupra artei sacre și profane din Județul Hunedoara s-a canalizat în special spre identificarea artiștilor peregrini și locali și asupra activității lor în această zonă. În prezent munca de documentare și cercetare a continuat în Ținutul Pădurenilor, o zonă intens studiată din punct de vedere etnografic, folcloric și istoric. Interesul nostru s-a îndreptat de această dată spre tezaurul său artistic, căutând noi informații privind obiectele de artă aflate la monumentele existente în ținut. Ne-am propus drept scop principal studierea picturii parietale, a icoanelor și a diverselor obiecte liturgice păstrate aici. Din perspectiva acestor cercetări recente putem afirma faptul că prin toată modestia lor numerică, aceste bunuri cu valoare patrimoniu au o semnificație aparte. Prezența lor în această zonă, evidențiază specificul artei transilvănene și a evoluției sale de la formele tradiționale dominante în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, spre cele apusene care au prefațat epoca artei moderne. Aceste valori artistice oferă importante repere asupra manifestărilor de viață spirituală din acest ținut, referitoare la preferințele comunității, a celor care au comandat și plătit aceste opere realizate diferite prilejuri, fie în momentul construirii sau în cel al refacerii lăcașurilor sfinte. De asemenea obiectele de artă ne prezintă informații asupra creatorilor nume cunoscute sau mai puțin cunoscute în arealul artistic transilvănean. Printr-o analiză comparativă iconografică și stilistică au fost identificate piese inedite, remarcabili autori, importante centre și ateliere artistice românești din acea perioadă.
O profundă analiză a patrimoniului mobil și imobil hunedorean a furnizat date despre orientările stilistice existente în special între secolele XVIII și XIX, interval cunoscut în plan cultural sub denumirea de Secolul Luminilor, când sunt relevante interferențele produse între arta tradițională și cea apuseană moment relevant de semnalat a fost modul în care au pătruns elementele occidentale în cultura românească și felul în care acestea au fost receptate și adaptate la sistemele de valori spirituale ale unei societăți mult diferite de cea apuseană. ” (Doina Lucia Reghiș Ionescu)