Cartea argumentează că o reconstituire atentă a începuturilor românești ale statului bunăstării ne determină să plasăm în plan secund factorii de schimbare văzuți îndeobște ca principali responsabili pentru adoptarea primelor elemente de legislație a muncii și pentru promovarea celor mai timpurii manifestări ale politicii sociale, anume militantismul socialist și sindicalismul muncitoresc dezvoltat în strânsă asociere cu acesta, argumentând în schimb că alte forțe active în epocă sunt îndrituite să dețină ponderea cea mai mare în cadrul aceleiași reconstituiri: principiile fundamentale și pledoariile liberale cu orientare de stânga; ideile de factură corporatistă referitoare la reprezentarea intereselor profesionale; și mișcarea de reprezentare profesională a claselor mijlocii, constituită din meseriași și mici industriași, precum și din membri ai profesiunilor intelectuale.