Sinteză istorică insoțită de documente istorice inedite referitoare la „Problema Orientală”. Andrei Oțetea definește Chestiunea Orientală drept succesiunea de evenimente începând de la victoriile prințului Eugeniu de Savoia care au relevat Europei decăderea Imperiului Otoman. Tot Andrei Oțetea consideră că această criză a Imperiului Otoman devine mai acută din momentul în care Imperiul Țarist devine o putere mondială, după ce „i-a înfrânt pe suedezi și poloni”. Incababilă să rezolve singură chestiunea Orientală, Rusia a încercat să-și asigure complicitatea rivalelor ei, inaugurând astfel politica împărțirilor. Colaborând cu Imperiul Habsburgic și apoi cu Franța, scopul Imperiului Țarist era acela de a-i alunga pe otomani din Europa și să ajungă să controleze Constantinopolul.