„Revista Studii și Cercetări de Istorie Veche (SCIV) și-a început apariția în anul 1950, răspunzând nevoii de difuzare a rezultatelor cercetării românești din domeniile istoriei vechi, epigrafiei și numismaticii în mediul academic intern și internațional. Din anul 1974 profilul revistei este mai clar conturat, prin adăugarea explicită a domeniului arheologiei la vechiul său nume, astfel transformat în Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (SCIVA). Prin conținutul său științific, SCIVA a contribuit, de-a lungul anilor, atât la clarificarea anumitor aspecte ale istoriei vechi a României, cât și la integrarea acesteia în istoria europeană și eurasiatică. În prezent, revista SCIVA publică lucrări de istorie veche, arheologie, epigrafie, numismatică, arhitectură și urbanism, istoria artelor, istoria arheologiei, metodologia cercetării precum și cercetări complementare, realizate prin metode ale științelor naturale sau tehnice (antropologie, zoologie, palinologie, geologie, metalografie, analize chimice etc.). Cadrul cronologic se întinde de la paleolitic până în evul mediu. Publicând, alături de studii, și cronici anuale pe domenii de cercetare, rezumate ale tezelor de doctorat recent susținute, precum și recenzii critice și evocări ale personalităților care au influențat semnificativ dezvoltarea cunoașterii lumii antice și medievale pe teritoriul României, revista SCIVA constituie principalul comunicator al realizărilor și evenimentelor din domeniile pe care le reprezintă. În funcție de întindere, articolele reținute pentru publicare sunt repartizate între următoarele secțiuni: Studii (25 - 40 p.), Note și discuții (10 - 20 p.), Mici descoperiri (5-15 p.), Cronica (5-15 p.), Personalia (3-10 p.), Recenzii (5-10 p.), Note bibliografice (1-3 p.).”