Între mănăstirile ce împodobesc străvechea Episcopie a Hușilor, Mănăstirea Fâstâci are o strălucire aparte. Veche ctitorie a familiei Racoviță, înzestrată de-a lungul timpului cu toate cele necesare pentru a da mărturia cea bună a rugăciunii și nevoinței monahale, mănăstirea păstrează până în zilele noastre ambianța duhului în care a fost ridicată. Trecând, în cele trei secole de existență, prin atâtea încercări, așezământul monahal se înfățișează astăzi, oricărui pelerin ce îi trece pragul, ca o adevărată oază de rugăciune, liniște și armonie. Istoria zbuciumată a sfântului locaș oglindește parcă istoria acestor locuri, mărturisind, prin trecerea lui prin vremuri, statornicia în credință a slujitorilor și a credincioșilor ce și-au alipit sufletul de această așezare. Când pășim în incinta mănăstirii, parcă curgerea timpului capătă un alt sens. Nu pentru că ne întoarcem în trecut, admirând edificiile vechi și ascultând istorii de demult, d întreaga atmosferă, încălzită de duhul rugăciunii, așază o liniște aparte în sufletul pelerinului. (Ignatie, Episcopul Hușilor)