Volumul Cameliei Stan, „Categoria cazului” (Editura Universității din București, 2005) este o sinteză critică dedicată evoluției concepției despre categoria gramaticală a cazului în lingvistica universală. Autoarea pornește de la caracterul aproape universal al acestei categorii și analizează modul în care a fost interpretată de-a lungul timpului din perspective morfologice, sintactice, semantice, logice și funcțional‑cognitive, integrând atât tradiția lingvistică internațională, cât și cercetarea aplicată limbii române.
Cartea este structurată în douăsprezece capitole care urmăresc dezvoltarea conceptului de caz de la originile sale antice până la teoriile moderne. Sunt analizate modelul latin, teoriile bizantine și scolastice, contribuțiile epocii moderne, primele gramatici românești și studiile istorice asupra sistemului cazual românesc. Partea finală este dedicată teoriilor structurale, semantice și generative, cu aplicații detaliate la limba română. Autoarea reconstituie filiații de idei, compară modele teoretice și reevaluează contribuțiile vechi dintr-o perspectivă actuală, oferind o imagine coerentă și bine documentată asupra evoluției conceptului.
Lucrarea este importantă pentru lingvistica românească deoarece oferă o sinteză riguroasă și actualizată a teoriilor despre caz, completând un gol în bibliografia de specialitate. Prin integrarea tradiției internaționale cu analiza limbii române, volumul devine un instrument valoros pentru profesori, cercetători și studenți, oferind un cadru conceptual solid pentru studiile viitoare asupra categoriei cazului și asupra gramaticii românești în ansamblu.
