Legea Nr. 109 – Decret-lege pentru organizarea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, publicată în Monitorul Oficial pe 28 februarie 1946, reglementează structura și funcționarea muzeului ca instituție de cercetare și educație sub tutela Ministerului Educației Naționale. Această lege stabilește organizarea internă, obiectivele muzeului și rolul său în dezvoltarea științelor naturale.
Legea definește scopul muzeului ca fiind acela de a studia și conserva fauna, flora și geologia României, prin colectarea, clasificarea și prezentarea colecțiilor științifice și didactice. Instituția este împărțită în trei secții, fiecare având laboratoare de cercetare. Organizarea administrativă include un Consiliu de îndrumare, un Comitet de direcție și un Director, alături de un personal științific specializat. Legea prevede salarizarea și drepturile personalului, punând accent pe importanța pregătirii academice a angajaților și pe rolul muzeului în educație și cercetare. De asemenea, muzeul este recunoscut ca persoană juridică de drept public, având un buget propriu și fiind sub supravegherea Ministerului Educației Naționale.
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” își are originile în 1834, când banul Mihalache Ghica a pus bazele unei colecții de faună, floră și fosile, reprezentând primul nucleu al muzeului. Această colecție a fost extinsă și îmbogățită de-a lungul timpului, iar în 1893, Grigore Antipa a fost numit director, inițiind o amplă reorganizare. Sub conducerea sa, muzeul a fost mutat în 1908 în actuala clădire de pe Șoseaua Kiseleff și transformat într-o instituție modernă, cu expoziții didactice și diorame biologice, o inovație care a redefinit muzeologia.
În 1933, muzeul a primit oficial numele „Grigore Antipa”, recunoscând contribuția excepțională a savantului la dezvoltarea instituției. După moartea lui Antipa, muzeul a fost reorganizat prin Legea Nr. 109 din 1946, care i-a stabilit structura administrativă și statutul de instituție de cercetare și educație națională. De atunci, muzeul continuă să funcționeze ca un centru de studiu al biodiversității și al educației publice, păstrând moștenirea științifică lăsată de Grigore Antipa.
Grigore Antipa (1867–1944) a fost biolog, ecologist și muzeolog, recunoscut pentru studiile sale asupra pescăriilor și biodiversității României, precum și pentru contribuția sa la dezvoltarea muzeologiei moderne. Legea din 1946 consolidează moștenirea sa științifică, asigurând evoluția muzeului ca instituție fundamentală pentru educație, cercetare și conservare.
