Grigore Antipa, „Memoriu privitor la aplicarea unui plan cincinal pentru dezvoltarea pescăriilor Statului” (1937) – articol publicat ca extras din Buletinul Administrației P.A.R.I.D., nr. 1, aprilie 1937, București, în care Antipa prezintă un plan de investiții destinat ameliorării pescăriilor și regiunii inundabile a Dunării. Lucrarea subliniază necesitatea valorificării fondului de producție piscicolă, prin dezvoltarea infrastructurii hidraulice și îmbunătățirea condițiilor de reproducere și creștere a peștilor. Autorul pledează pentru un sistem de administrare eficient, eliminarea măsurilor ineficiente și corupției și implementarea unor proiecte economice sustenabile.
În conținutul lucrării, Antipa argumentează că dezvoltarea pisciculturii necesită investiții majore, deoarece, în ciuda unor lucrări deja realizate, multe zone ale Deltei Dunării și regiunii inundabile rămân în stare primitivă, afectând rentabilitatea sectorului. Propunerile sale includ: fonduri speciale din prelevări asupra veniturilor anuale – fonduri de rezervă, amortizare, reînnoire și investiții; împrumuturi speciale acordate de instituții de credit, pentru finanțarea lucrărilor de modernizare; investiții pentru utilaje moderne și infrastructură piscicolă, incluzând motorizarea vaselor de pescuit, industrializarea peștelui și optimizarea aprovizionării pescarilor.
Antipa susține că statul trebuie să asigure un plan strategic pe cinci ani, prin alocarea a 100 milioane de lei, dintre care 90 milioane pentru lucrări și 10 milioane pentru credite destinate pescarilor. Memoriul său face parte dintr-o strategie mai amplă de organizare economică, discutată în ședințele oficiale, unde Antipa răspunde obiecțiilor formulate de Ministerul Finanțelor și Comitetul de Direcție.
Grigore Antipa (1867-1944) a fost unul dintre cei mai importanți biologi, oceanografi și economiști români, recunoscut pentru contribuțiile sale în hidrobiologie, ecologie și piscicultură. Director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a influențat politicile statului privind administrarea resurselor naturale. Această lucrare din 1937 reflectă viziunea sa asupra dezvoltării pescăriilor ca sector strategic în economia națională, susținând măsuri concrete pentru valorificarea sustenabilă a resurselor acvatice.
