Epoca în care a trăit și s-a afirmat Sever Bocu, încărcată de tensiuni, contradicții și confruntări, a marcat puternic destinul multor personalități proeminente din societatea românească. Viața și activitatea lui Sever Bocu s-au integrat deplin acestui destin, străbătut de pilduitoare strădanii închinate poporului din rândurile căruia s-a ridicat, de notabile realizări, dar și de multiple suferințe și nedrepte încercări de care a avut parte în cursul anilor. Aparținea unei familii în care morala creștină și credința în Dumnezeu s-au contopit într-o Religie a Libertății națiunii române. Străbunul, Pavel Bocu, a fost tras pe roată în răscoala lui Horea de la 1784, iar tatăl său, învățătorul Gheorghe Bocu, a fost și el întemnițat datorită răspândirii Doinei lui Lucaciu în lumea satelor arădene și bănățene. Educat în spiritul sacrificiului pe altarul idealurilor naționale, Sever Bocu s-a implicat din tinerețe în opera de regenerare și de făurire a statului român unitar. Participă, ca jurnalist, la mișcarea politică din Transilvania și Banat până la primul război mondial, suportă condamnări la închisoare, dictate de justiția maghiară, pentru curajul de a spune adevărul și de a incrimina opresiunea națională din monarhia austro - ungară. Privațiunile și temnița nu-i zdruncină voința de a lupta cu toată puterea minții pentru eliberarea provinciilor românești aflate sub stăpânirea străină.