„Lucrarea Dialectul romilor spoitori din România, prezentată ca teză de doctorat de prof. Gheorghe Sarău, reprezintă o cercetare monografică a unei varietăți a limbii romani de pe teritoriul țării noastre, varietate care, în procesul de constituire, în ultimul deceniu, a unei limbi romani standard (prin publicarea de lucrări normative - gramatici și dicționare - și învățământ în limba maternă), dobândește statutul de dialect teritorial și sociocultural al ei.
Motivele care l-au îndemnat pe autor - vorbitor de limba romani - să studieze acest idiom sunt, așa cum el însuși declară în Motivația alegerii acestui dialect, pe de o parte, configurația lui lexicală specifică, rezultat al unei mai îndelungate așezări în Peninsula Balcanică și a sosirii mai recente a vorbitorilor lui (în comparație cu alte colectivități de romi) pe teritoriul românesc, pe de alta, faptul că el a atras mai puțin atenția cercetătorilor limbii romani din țara noastră. în bibliografia de specialitate, romii spoitori sunt încadrați romilor "xoraxane" ("turcești"), avându-se în vedere prezența unui număr mare de elemente lexicale de proveniență turcească din acest idiom.
Partea centrală a lucrării (peste două sute de pagini) este dedicată analizei multilaterale a acestui dialect vorbit, în majoritate, de colectivități de romi în așezări de pe malurile Dunării și, în special, din zona Olteniței.
Materialul a fost cules cu ajutorul anchetelor la fața locului, prin chestionare de diferite tipuri vizând toate compartimentele limbii, precum și prin înregistrări ale unor relatări ale subiecților. Analiza lui constituie prima descriere complexă, științifică a unui dialect al limbii romani din România.
Inventarul fonologie oferă o descriere și o clasificare a fonemelor sub aspectul modului și locului de articulare, cu indicarea grafemelor respective.” (Lucia Wald)