Este principala operă istorică a lui Petru Maior fiind o expunere critică și polemică a istoriei poporului român. Tratează colonizarea Daciei cu coloniști romani, a Daciei rămasă pustie, originea romană a poporului român și continuitatea elementului roman în Dacia. Susține cu argumente de ordin istoric, filozofic și psihologic originea pur romană a poporului român. Ultimele patru capitole tratează situația românilor de dincolo de Dunăre până la venirea turcilor.
Lucrarea are două anexe filologice: „Disertațiune pentru începutul limbei românesci” și „Disertațiune pentru literatura cea vechie a românilor”. Este un răspuns pentru istoricii austrieci Franz Sulzer, J.K.Eder, J.Ch.von Engel și B.Kopitar.