Arhicunoscute, operele lui Platon cuprind o gamă vastă de subiecte. Opera I cuprinde Apărarea lui Socrate, Criton, Alcibiade, Charmides, Lahes, Gorgias și Protagoras. Prima opera este un dialog scris de Platon în care ne este prezentată apărarea lui Socrate în fața acuzației de corupere a tinerilor. Operele ce urmează se prezintă sub forma unor dialoguri între Socrate și prietenii săi, abordând teme precum datoria morală, respectarea legilor, natura umană, necesitatea căutării înțelepciunii, a sensului în viață, exercitarea autocontrolului și multe alte teme filosofice relevante Antichității.
Opera III, împărțită în două părți, Euthydemos și Cratylos, prezintă ideile filosofice ale lui Platon, expuse și prezentate sub forma unor dialoguri. Temele variază dinspre sofismele euthydemice, înspre subiecte despre lumea văzută, fizică și tangibilă, și cea sensibilă, invizibilă și intangibilă, lumea ideilor, a conceptelor abstracte.
Prima parte reprezintă o critică asupra practicilor sofiste, iar cea de-a doua parte subliniază importanța și semnificația numelui, valoarea ce o poartă, în care găsim ceva stabil și consistent.
Opera IV cuprinde o varietate de subiecte filosofice, dialoguri, discuții și discursuri scrise despre autenticitate, istoricul logos-ului, scrierea filosofică și mnemonică, precum și multe alte subiecte de mare interes nu doar pentru cei pasionați de filosofie, ci și cei care vor să înțeleagă noutatea abordării acestor teme pentru perioada antică în care se plasează marele filosof Platon.
Opera V cuprinde cea mai cunoscută operă a lui Platon, Republica. Prezentată sub forma unui dialog intelectual, cuprinzând discursuri scrise în care sunt abordate teme precum justiția, politica și moralitatea.
Înțelegând dorința apusă a filosofului de a participa în politică, Republica ne apare ca o plăsmuire a valorilor filosofului pe hârtie, unde cea mai bună cârmuire a statului nu poate fi decât cea a filosofului. Republica ni se prezintă, așadar, drept o societate ideală - prima utopie, înainte ca aceasta să primească denumirea aceasta de la Thomas Morus.
Opera VII, structurată în trei părți, Pnilebos, Timaios și Critias, oferă cititorului o varietate de subiecte prin analiza și interpretarea întocmită, pentru prima parte, de Andrei Cornea, cu lămuriri asupra personajelor, asupra autenticității, datarea și poziția dialogului în cadrul operelor platoniciene, precum și despre structura dialogului.
Timaios și Critias sunt traduse și interpretate de Cătălin Partenie, care oferă cititorului o interpetare a acestora, lămuriri asupra autenticității, despre data compunerii și încadrarea celor două dialoguri în opera lui Platon, precum și o analiză asupra personajelor și a structurii dialogurilor.
