Studiu de față a constituit un capitol al tezei de doctorat al autoarei, intitulat „Începuturile artei medievale în bazinul inferior al Mureșului susținută la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române în 1998 și apare sub forma în care a fost redactată la vremea respectivă. Biserica de la Pâncota, considerată drept mănăstire benedictină, atestată prin menționarea abatelui de aici la 1177, pare să fi fost inițial o mănăstire de rit răsăritean, întemeiată cu cel puțin un veac în urmă. Formularea acestei ipoteze s-a impus în temeiul strânselor legături cu arta bizantină pe care le oglindește planul, dar mai ales decorul său sculptat, cunoscute azi datorită reprezentărilor în planșele descoperite în arhiva Comisiei Monumentelor de la Budapesta.