în cazul unor comunități închise sau care se închid demografic (de exemplu grupul de populație Nucșoara) datorită unor condiții geografice și mai ales social-economice, se mențin vreme îndelungată o serie de fenomene caracteristice așa-ziselor „izolate“ umane, în măsura în care astăzi s-ar mai putea vorbi de astfel de unități sociale. Se dezvoltă aici generație de generație — prin practicarea unor moravuri endogamice — o populație consanguină, un grup de rude mai mult sau mai puțin apropiate, chiar dacă primele familii din care s-au dezvoltat colectivitățile actuale nu erau înrudite prin sînge, așa cum ne-ar arăta-o istoria lor. în astfel de comunități endogamice, sub aspect social-economic și cultural se constată o dezvoltare pe loc. în ele populația se dezvoltă prin procesul natural de reproducție, prin mișcarea naturală, o dezvoltare interioară sau o „autodezvoltare" a grupului uman. în „izolate“, antropologii și geneticienii, cu ajutorul sociologilor și al demografilor, au putut studia o serie de probleme privind mecanismul evoluției umane.