"...Acolo și atunci aveam să aud ani la rând istorisirile bunicului despre anii de război, de secetă, de foamete, minunându-mă mai tot timpul de puterea și norocul de a fi rezistat. Dar, parcă dintre toate, cea care m-a urmărit mereu a fost FOAMETEA. Povestită și repovestită de bunicul Grigore, însoțită mereu de-o rugăminte: „Dacă te-ai duce tu în Almăj, acolo, aproape de voi, de Craiova, și ai merge în satul Bogea să întrebi de Grigore moldoveanu’…“... "