Scoarța este cel mai reprezentativ tip de covor specific culturii tradiționale românești. Este țesătura cu cea mai mare suprafață, încât încorporează reușit multe imagini, corelându-le într-un context semantic. Fiind veche, a moștenit și a dezvoltat potențialul artistic al celorlalte tipuri de covoare cu care conlucrează în interiorul locuinței, ocupând locul central - mijlocul peretelui, beneficiind astfel de un nivel optim de percepere vizuală. De-a lungul secolelor, i s-au oferit mereu rosturi distincte în practicile culturale; a facut parte din zestrea diferitor pături sociale, a unit familii, neamuri, comunități. A antrenat generații de țesători în cunoașterea, asimilarea și transmiterea idealurilor estetice ale societății.