„Dela. Aricescu, autorul unei Istorii a Revoluției dela 1821, sprijinită pe memorii contemporane date în ziare, pe un număr de acte pc cari însuș le adunase și pe mărturisirile vagi și confuze ale bătrânilor panduri rămași în vieață până atunci, - cercetările privitoare la actul lui Tudor Vladimirescu, act important și prin ideile cari însuflețiau și conduceau pe căpetenie, și prin larga participare a țărănimii oltene la o mișcare armată pentru <<popor>> și <<țară>>, n'au înaintat decât prea puțin. Într'o broșură din colecția <<Steaua>>: <<Domnul Tudor din Vlădimiri>>, am întregit, cred, esențial istoria răscoalei prin nouă acte românești oltene și prin rapoartele consulare austriace. Iar acum în urmă arătam cât datorește Tudor acelei răscoale sârbești, bine cunoscută lui pentrucă, în calitate de
ofițer al Crucii subt Ruși, luptase alături de dânsa, care, mai fericită decât pornirea românească din 1821, a dus printr'o necontenită, firească și neîmpiedecată desvoltare, la întemeiarea Statului de țărani al Serbiei modeme (1).”