„Regimul turco-fanariot existent în țările romîne timp de peste un veac (1716-1821), reprezintă o etapă de adâncire a exploatării turcești și de pierdere relativă; autonomiei politice. Introdus în condițiile unei puternice crize economice și politice a Imperiului Otoman și a încercărilor tot mai insistente ale celor două țări de sub dominația Turciei, acest regim a marcat numirea ca domni la lași și Ia București a unor funcționar greci din Fanar (cartier din lstambul) sau a unor reprezentanți ai marii boierimi locale, filo-otomane creșterea dependenței economice a Moldovei și a Țării Românești față de Poarta Otomană, reducerea efectivelor armatelor locale ele.”