„În amintirea posterității figura lui Constantin Brâncoveanu s-a detașat nu numai ca o personalitate aparte în domeniul ocrotirii artelor și culturii, care în timpul domniei sale au cunoscut o înflorire deosebită, ci și prin marile sale merite pe tărâmul politico-diplomatic. El s-a menținut în scaunul Țării Românești aproape 26 de ani, - stabilitate nemaiîntâlnită din vremea lui Matei Basarab -, datorită cumpătării, chibzuinței și felului în care a înțeles să-și îndeplinească menirea de promotor al idealului de neatârnare a patriei, într-o perioadă de mare restriște și tulburări în acest colț al continentului european. După cum a relevat atât de inspirat Nicolae Iorga, cu peste opt decenii în urmă, " Brâncoveanu a izbutit să păstreze nu numai Țara Românească, ci întreaga noastră națiune, ca trup politic, ca suflet românesc, timp de mai bine <de> un șfert de veac".”