„Secolul al XVIII-lea reprezintă pentru Banat o epocă frământată, dificilă, dar incontestabil benefică în timp, fiindconcomitent o perioada de rapidă europenizare și una de fomare incipientă a conștiințelor naționale. Transfomarea sa după cucerirea de la turci într-o provincie imperială a constituit în ochii politicienilor vremii un factor important al întăririi poziției casei de Habsburg în detrimentul poziției centrifuge a regatului maghiar, devenind atît un bastion de apărare împotriva turcilor și un avanpost de patrundere spre răsărit, cît și 6 amenințare pentru a ține la respect Ungaria și principatul Transilvaniei. Acest al doilea obiectiv politic duce la o desprindere cît mai totala de aceste teritorii, pe plan ideologic, social și religios, cum ar fi colonizarea exclusivă a catolicilor nemaghiari, conducerea provinciei prin militari și funcționari, excluzînd pe cît posibil aristocrația. Încurajarea patrunderii iluminismului și a barocului clasicizant aulic și chiar toleranta față de populația orlodoxă.”