Incunabulul reprezintă una dintre cele mai timpurii ediții tipărite ale lucrării Noctes atticae sau Nopți atice de Aulus Gellius, realizată la Veneția în anul 1477 de tipograful dalmat Andreas Paltaszichis. Volumul, alcătuit din 198 de foi în format mare, aparține perioadei de început a tiparului renascentist venețian și se remarcă prin calitatea execuției și prin importanța textului transmis. Exemplarul este păstrat în colecția de incunabule a Bibliotheca Batthyaneum din Alba Iulia, sub cota SR Inc. VI 68, fiind parte a patrimoniului bibliofil de excepție al instituției.
Aulus Gellius, autor latin din secolul al II‑lea d.Hr., este cunoscut aproape exclusiv prin această lucrare, care reflectă formația sa intelectuală dobândită la Roma și Atena. Provenit dintr-o familie înstărită și bine conectată, a studiat retorica și filosofia cu maeștri renumiți ai epocii, iar după întoarcerea la Roma a ocupat funcții judiciare. Opera sa, impregnată de erudiție, curiozitate și spirit critic, oferă o imagine valoroasă asupra vieții culturale și sociale din epoca antonină, surprinzând preocupările unei elite cultivate și modul în care aceasta se raporta la tradiția literară greco‑romană.
Nopți atice este o colecție amplă de note, anecdote, discuții și fragmente literare, structurată în douăzeci de cărți, dintre care doar indexul celei de‑a opta s‑a păstrat. Lucrarea nu urmărește o ordine tematică, fiind concepută ca un caiet de însemnări pe teme diverse: gramatică, filosofie, istorie, drept, literatură, lexicografie și obiceiuri ale vremii. Valoarea ei fundamentală constă în conservarea unor fragmente din autori altfel pierduți, în prezentarea mediului intelectual roman și în modul în care surprinde relația dintre cultura greacă și cea latină. Stilul său, marcat de arhaisme și neologisme, reflectă gustul epocii pentru recuperarea limbii și tradiției preclasice.
Andreas Paltaszichis (cunoscut și sub numele de Andrea Paltassich sau Andrea de Paltascichi), originar din Cattaro (Kotor), se numără printre primii tipografi dalmați activi la Veneția în a doua jumătate a secolului al XV‑lea. A condus o tipografie între 1477 și 1492, contribuind la răspândirea textelor clasice și umaniste într‑un moment în care Veneția devenea unul dintre cele mai importante centre tipografice europene. A realizat numeroase ediții, uneori în colaborare cu Bonino de Boninis, iar activitatea sa se înscrie în dinamica culturală a Renașterii timpurii, când tiparul devenea principalul instrument de transmitere a cunoașterii.
Importanța acestui incunabul rezidă atât în valoarea sa bibliografică și istorică, cât și în rolul pe care îl joacă în transmiterea tradiției textuale a Nopților atice. Ediția din 1477 este una dintre primele forme tipărite ale operei lui Gellius și un reper pentru istoria tiparului umanist. Prezența sa în colecția Bibliotheca Batthyaneum îi conferă o valoare patrimonială deosebită, contribuind la conservarea și studierea patrimoniului cultural european timpuriu.
