Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

Despre un mormânt descoperit la Pecica-Hăblău (Mănăstirea lui Ahtum), judeţul Arad

  • Subiect: Şantierul arheologic Pecica-Mănăstirea lui Ahtum se află în judeţul Arad, în punctul numit Hăblău, pe malul râului Mureş (Pl. I). Acesta a fost cercetat parţial în anii '90 de către Szuzana şi Radu Heitel. Mănăstirea este cunoscută în documentele medievale din veacul al XIV-lea. Conform autorilor cercetării, numele său indică însă că trebuie să fi avut o vechime cu mult mai mare, începuturile sale putând fi căutate la sfârşitul secolului al X-lea sau începutul celui următor. Cel mai probabil, locul aparţinea lui Ahtum sau a descendenţilor săi. Cercetările arheologice de aici au demonstrat existenţa a două monumente de cult, parţialvsuprapuse. O primă biserică identificată a fost datată cel mai probabil în cursul secolului al XII-lea sau eventual la începutul celui următor (din păcate rapoartele de săpătură sunt destul de neclare şi contradictorii). Cea de-a doua, care o suprapunea pe aceasta, a fost datată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Distrugerea mănăstirii a fost plasată în cursul secolului al XVI-lea. Autorii cercetării au presupus şi existenţa unei biserici mai vechi, aceasta fiind însă complet distrusă, datată la sfârşitul secolului al X-lea sau începutul celui următor. Unul din argumentele cercetătorilor a fost descoperirea unui mormânt (M.1) care avea ca inventar o centură cu aplice, considerată ca aparţinând secolelor X–XI4. Din păcate, nu a fost publicat un profil cu stratigrafia secţiunii în zona M.1. Piesele şi câteva oase din schelet au fost aduse la MNIR pentru investigaţii şi restaurare. Piesele au rămas necurăţate, aşa cum au fost predate. Fiind confecţionate din foiţe de metal, foarte subţiri, multe s-au dezintegrat. În urma curăţării materialului, am încercat să coroborez informaţia publicată asupra mormântului cu piesele nou descoperite după spălarea resturilor osteologice, deoarece păreau că sunt elemente noi rămase necunoscute. Se adaugă şi faptul că o parte a artefactelor nu au fost menţionate în nici un raport de săpătură.
  • Limba de redactare: română (rezumat în engleză)
  • Vezi publicația: Cercetări Arheologice: CA
  • Editura: Muzeul Naţional de Istorie a României
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2017
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: XXIV; anul 2017
  • Paginaţia: 229-246
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 12   >  >|