Subiect: Caracterul sistemic al entităţilor presupune că acestea sînt formate din elemente discrete, a căror conjuncţie generează structuri, funcţii, forţe şi roluri ierarhizate. Observarea şi cercetarea entităţilor presupune la un moment dat segregarea lor în relaţie cu anumite seturi de criterii, înţelegerea entităţilor urmînd cuprinderii acestora în integralitate şi în deplina lor conexiune cu mediul a cărui componentă, produs şi factor sînt.
Avînd rostul profund de a aduce fiinţa umană în starea de cunoaştere şi înţelegere a Universului, ştiinţa (inclusiv metodologia care inventează şi reglementează căi şi instrumentarul care face operaţional întregul demers) urmează acest model al diviziunii specializate. Plecînd de la starea iniţială de nediferenţiere, ştiinţa îşi dezvoltă observaţiile pînă la identificarea şi descrierea realităţii şi a componentelor ei specializate, în conformitate cu modalităţile de orînduire şi de funcţionare a lor, acomodîndu-şi mijloacele de investigare la particularităţile genetice, structurale şi funcţionale ale respectivelor aspecte.
Împlinirea şi evoluţia ştiinţei sînt consecvente înglobării acestui nivel, depăşirii celui interdisciplinar, şi decurg din conjugarea cunoştinţelor, metodelor şi instrumentelor ei, spre a reflecta realitatea în deplinătatea şi integritatea acesteia. Acest rezultat necesită periodica regîndire şi reactualizare a organismului ştiinţei.
