Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

“Funeral” and “Domestic” in the Late Iron Age Settlement at Bucureşti–Băneasa, Strada Gârlei (Southern Romania)

  • TITLU în română: Funerar şi Domestic în aşezarea din epoca fierului de la Bucureşti-Băneasa, Str. Gârlei
  • Subiect: Relaţia dintre depunerea în spaţiul domestic a corpurilor umane şi depunerea în diferite contexte de oase umane izolate sau părţi din corp este o caracteristică a celei de-a doua epoci a fierului din spaţiul de la nordul Dunării de Jos. Această diversitate a practicii depunerii există şi în cazul prezenţei scheletelor de câini în aşezări. În articolul de faţă încercăm să interpretăm aceste practici de depunere folosind drept studiu de caz câteva contexte din aşezarea din a doua epocă a fierului de la Bucureşti–Băneasa, Strada Gârlei, din sudul României (datată în sec. II-I a.Chr.), cercetată în anii 2008 şi 2013. În gropile C555 şi C519A au fost descoperite schelete de copii. Compararea structurii acestor gropi relevă un anumit contrast între aspectul „domestic” al acestora (similar celorlalte gropi din cuprinsul aşezării) şi formalismul depunerii copiilor: plasarea la marginea de sud a gropilor, depunerea la un anumit moment al umplerii acestora, poziţia chircită pe partea dreaptă, o anumită bipolaritate a orientării corpurilor. Acest contrast este evidenţiat mai clar de depunerea copilului în groapa C519A, care (şi datorită prezenţei discrete a resturilor menajere) evocă o anumită gestică ceremonială, caracteristică actului înmormântării. În plus, un colier de mărgele de sticlă şi verigi de bronz (combinate, probabil, cu verigi de fier) construieşte identitatea funerară a copilului. În cazul gropii C555, elementele cu caracter funerar sunt incluse în fluxul continuu al umplerii gropii, marcat de uniformitatea compoziţiei umpluturii, dar şi de prezenţa resturilor „menajere” sub, printre şi deasupra corpului uman. Topirea până la indistincţie a imaginilor care evocă „domesticul” şi „funerarul” este subliniată de prezenţa în umplutura gropii bordeiului C585 a unui fragment perforat de calotă aparţinând unui adult tânăr. Fragmentul de calotă a fost tratat ca un artefact, în sensul că a fost păstrat, utilizat şi aruncat în groapa bordeiului într-un mod similar celorlalte obiecte scoase din uz. În cazul scheletelor şi oaselor izolate de câini se constată aceeaşi prezenţă întreg-fragmentar, aceeaşi relaţie dintre caracterul structurat al depunerii (asemănătoare unei înmormântări) şi depunerea similară a obiectelor scoase din uz şi a resturilor consumului. Cu toate că prelucrarea materialului faunistic din întreaga aşezare este într-un stadiu preliminar, se conturează totuşi o anumită relaţie de opoziţie între vârsta stabilită pentru scheletele umane şi de câini. Pe de o parte, scheletele umane descoperite întregi aparţin unor copii, în schimb singurul fragment (calota) provine din craniul unui adult. Pe de altă parte, scheletele de câini aparţineau unor indivizi maturi sau bătrâni, în schimb oasele izolate, aruncate în umplutură, proveneau cu preponderenţă de la exemplare tinere. Într-un spaţiu geografic mai larg, relaţia biunivocă dintre depunerea de corpuri şi comunitatea de resturi menajere şi obiecte scoase din uz cu care acestea se asociază în umplutura gropilor estompează adeseori graniţele dintre diferite contexte (locuire, mormânt, „câmp de gropi”, „locuri de cult”). Imaginile „funerare” şi „domestice” sunt transferate dintr-un domeniu într-altul al spaţiului social, se combină în diverse comunităţi materiale, construiesc semnificaţii diverse ale unui „cotidian domestic” impregnat de „funerar” şi ale unor practici mortuare care incorporează materialităţi „domestice”. Spaţiul cotidian, al locuirii este un amestec de practici care alătură „domesticului” imagini ale morţii acestuia. Moartea locuinţelor, atelierelor şi gropilor este împletită în anumite momente semnificative cu moartea obiectelor, oamenilor şi câinilor.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Settlements of life and death : studies from prehistory to middle ages
  • Editura: Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2016
  • Referinţă bibliografică pentru volum: anul 2016; seria Arheologie 14
  • Paginaţia: 273-313
  • Navigare în volum:  |<  <  15 / 22   >  >|