Articolul examinează dezbaterile din succesiunea tratatelor de pace din 1919-1920 menite să avanseze evaluări ale antecedentelor și consecințelor acestora, plasând în centru Tratatul de la Trianon. Intervențiile din epocă sunt plasate apoi în orizontul studiilor comparative ulterioare asupra națiunii și a structurilor multinaționale. Sunt subliniate caracteristicile tiparelor istorice de lungă durată din regiunea Europei de Est ce pot fi descrise cu ajutorul noțiunii de multiculturalism și care se cer abordate pe baza unei memorii colective transnaționale remodelate în concordanță cu o asemenea percepție a evoluției istorice.