Nicolaus de Tudeschis, cunoscut sub numele de Panormitanus, a fost unul dintre cei mai importanți juriști canonici ai secolului al XV-lea. Născut în Sicilia în 1386 și devenit arhiepiscop de Palermo, el s-a remarcat prin erudiția sa și prin autoritatea interpretărilor juridice. Lucrarea sa monumentală, Lectura super quinque libros Decretalium, reprezintă un comentariu amplu asupra celor cinci cărți ale Decretalelor Papei Grigore al IX-lea, parte esențială din Corpus iuris canonici. Textul este structurat ca un comentariu sistematic, abordând teme fundamentale ale dreptului canonic: autoritatea papală, organizarea ierarhiei clericale, procedurile judiciare, reglementările legate de căsătorie și normele penale. Stilul său este dens și scolastic, bazat pe citarea și interpretarea glosatorilor anteriori, dar și pe argumentații proprii, care au conferit lucrării o autoritate deosebită. Panormitanus era supranumit lucerna juris, „lampa dreptului”, pentru claritatea și influența sa. Lucrarea a fost tipărită în numeroase ediții incunabule, începând cu Veneția, în 1476, și continuând cu Basel și alte centre tipografice până la sfârșitul secolului al XV-lea. Edițiile ulterioare au inclus adesea Additiones, adică note și completări realizate de alți canonști, ceea ce arată că textul era folosit ca bază vie pentru predare și dezbatere. Această circulație intensă a consolidat rolul Lectura super quinque libros Decretalium ca manual central pentru studenții de drept canonic din universități precum Bologna și Padova. Importanța lucrării nu se limitează la mediul academic. Comentariile lui Panormitanus au fost frecvent invocate în tribunalele ecleziastice și au influențat practica juridică timp de secole. Dincolo de valoarea juridică, textul are și o semnificație istorică, oferind o imagine asupra modului în care dreptul canonic medieval târziu îmbina reflecția teoretică cu aplicarea practică.
Incunabulul de față este o ediție din 1485-1486 realizată de tipograful german Anton Koberger la Nürnberg. Anton Koberger (c. 1440/1445–1513) a fost un aurar devenit tipograf și editor german, fondator al primei tipografii din Nürnberg în 1470. Provenit dintr-o familie de brutari, el a renunțat la meseria de aurar pentru a se dedica tiparului, devenind rapid cel mai important editor din Germania. A fost nașul lui Albrecht Dürer și a întreținut legături comerciale cu mari centre europene ale tiparului, precum Veneția, Milano, Paris și Lyon. La apogeu, tipografia sa dispunea de douăzeci și patru de prese și peste o sută de angajați, iar Koberger a publicat circa 220 de titluri. Printre cele mai importante lucrări tipărite de el se numără Biblia ilustrată în germană (1483), Legenda aurea de Jacobus de Voragine (1488) și celebrul Croniconul de la Nürnberg (Liber Chronicarum, 1492), una dintre cele mai bogat ilustrate ediții ale epocii incunabulelor. Popularitatea acestor tipărituri a fost atât de mare încât au apărut imediat ediții piratate. Koberger a colaborat cu tipografi precum Johann Amerbach din Basel și a investit în fabrici de hârtie pentru a-și susține producția. Viața sa personală a fost la fel de intensă: a avut douăzeci și cinci de copii, dintre care treisprezece au supraviețuit. După 1504 a încetat să mai tipărească, iar afacerea familiei a continuat doar parțial, unele dintre lucrări fiind publicate ulterior de descendenți. Moștenirea lui Koberger rămâne însă legată de rolul său decisiv în consolidarea tiparului german și de contribuția sa la difuzarea culturii vizuale și religioase în Europa.
(Bibliografie: Elena Maria Schatz, Robertina Stoica, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, 2007, p. 180, 231, 371, sursă web: https://biblioteca-digitala.ro/?volum=4488-catalogul-colectiv-al-incunabulelor-din-romania--2007)
