Subiect: În istoria artei plastice româneşti, Theodor Aman este primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului. Prin viaţa şi activitatea sa, el a influenţat şi a accelerat deschiderea artelor din Principatele Unite către modernitate, marcând totodată evoluţia ulterioară a mişcării instituţionale până la strălucirea Marelui Război.
Născut la 20 martie 1831, în plină renaştere naţională, într-o familie de negustori bogaţi înnobilaţi, Aman a produs o adevărată revoluţie pentru epoca sa prin alegerea unei cariere artistice, inconceptibilă în ochii societăţii conservatoare locale. El a fost cel mai cultivat artist român al timpului său, nu doar prin educaţia sistematică de specialitate urmată la Paris, ci şi prin lecturile sale din clasicii şi modernii literaturii. Avea o bibliotecă bogată şi iubea muzica. A fost acceptat cu câteva lucrări la Salonul Oficial şi s-a remarcat la Paris ca primul ilustrator al Războiului Crimeii, cu o pânză de mari proporţii, Bătălia de la Olteniţa, oferită sultanului Abdul Medjid. De-a lungul vieţii sale, a preferat tematica istorică, creând o serie de lucrări inspirate din viaţa glorioasă a domnitorului Mihai Viteazul sau din poeziile şi nuvelele istorice ale unor scriitori români de prestigiu. Totuşi, la zece ani după Unirea Principatelor Române, în 1859, interesul pentru pictura istorică a scăzut atât în rândul publicului larg, cât şi al oficialităţilor.
Aman s-a orientat astfel către peisaj, natură statică şi scene de gen cu tematică mondenă sau rurală.
Rămâne însă cel mai important portretist al epocii sale, reinventând abordarea genului prin studiul psihologiei modelului, spre deosebire de alţi artişti locali care nu făceau acest lucru. În 1864, el a fondat Şcoala de Arte Frumoase, devenind primul său director. A cumulat funcţia de director al acestei instituţii de învăţământ superior artistic cu cea de director al Pinacotecii din Bucureşti. Un an mai târziu, a întocmit regulamentul de organizare al Expoziţiei Artiştilor Vii, pe care a prezidat-o timp de un deceniu.
De la întoarcerea sa după studii, în 1857, şi până la moartea sa, survenită în 1891, Theodor Aman a fost un animator al vieţii artistice bucureştene şi naţionale. Cu toate acestea, rămâne o figură singulară şi de excepţie în arta românească a secolului al XIX-lea. Inovator, pedagog admirabil, teoretician judicios, personalitate de tip renascentist prin multiplele sale pasiuni şi aplicări artistice (pe lângă activităţile plastice, în care era maestru absolut în mai multe tehnici – pictură de şevalet şi monumentală, acuarelă, ulei, encaustică, desen, gravură, sculptură decorativă – şi genuri – portret, peisaj, natură statică, scenă de gen şi compoziţie istorică – era şi un cunoscător al poeziei şi al muzicii, un talentat violoncelist şi organizator de concerte în atelierul său), Theodor Aman a fost, prin excelenţă, primul artist modern al ţărilor româneşti.
