TITLU în română: Către o dialetică vizuală: Triumful proletariatului în arta totalitară românească
Subiect: În România comunistă, o reverenţă discutabilă pentru acei artişti care lucrau împreună cu o credinţă solidă în etica muncii a jucat un rol semnificativ în modelarea identităţii proprii şi civice de la sfârşitul secolului al XIX-lea până aproape de sfârşitul celei de-a doua jumătăţi a secolului XX. Cu siguranţă, era o presupunere obişnuită că ceea ce făceau artiştii în vremea comunismului era adesea cel mai remarcabil indicator al identităţii lor. Diversitatea imaginilor şi obiectelor aparţinând realismului socialist românesc a plasat pe umerii muncitorului o proprietate falsă a ingredientelor celeste pentru naşterea noului om comunist, iar pictorii nu erau departe de acest angajament. În articolul de faţă se analizează modul în care arta totalitară românească a transformat rolul original al artei într-un instrument manipulator care a pavat şi transformat calea sistemului politic comunist într-o poziţie puternică şi influentă.
