Subiect: Interfluviul Saharna Mare, graţie poziţiei sale strategice, a prezentat un loc favorabil de trai pentru comunităţile preistorice din regiunea Nistrului Mijlociu. Ca urmare a cercetărilor arheologice întreprinse în anii 2001-2012 aici au fost identificate mai multe niveluri de locuire şi câteva etape de fortificare a aşezării, ce se încadrează în intervalul cronologic cuprins între sfârşitul sec. XII a. Chr. şi sfârşitul sec. III a.Chr.
Cele mai timpurii urme de locuire sunt concentrate în partea de sud-est a zonei studiate şi datează de la sfârşitul sec. XII şi sec. XI a.Chr. În sec. X-IX/VIII a.Chr., aici a existat o aşezare civilă, la a cărei periferie a fost ridicată o „citadelă” fortificată, ambele fiind atribuite culturii Cozia-Saharna. În perioada următoare, sec. VIII/VII-VI/V a.Chr., întreaga suprafaţă a interfluviului este ocupată de o aşezare, fortificată, pe latura de sud-vest, cu o palisadă simplă. În sec. V/IV-III a.Chr., în acelaşi perimetru, a fost ridicată o altă fortificaţie. Sistemul defensiv al acesteia, constituit din „ziduri”, şanţuri şi bastioane, înconjura aşezarea, transformând-o într-o cetate inexpugnabilă.
