Subiect: În perioada sec. XII-IX a.Chr., pe un teritoriu vast care cuprinde bazinul superior şi mijlociu al Tisei (estul Slovaciei şi estul Ungariei), Transilvania, Galiţia, Bucovina şi Banat, evoluează cultura Gáva. Pe teritoriul României sunt atestate 30 de aşezări fortificate care pot fi atribuite cu certitudine acestei culturi. Ocupând principalele forme de relief, fortificaţiile sunt amplasate în poziţii strategice, pe platouri înalte de deal sau munte, pe cursuri de râuri sau în zone mlăştinoase, care, prin poziţia lor naturală, oferă un avantaj defensiv. În funcţie de forma şi amplasarea elementelor de fortificaţie, în strânsă relaţie cu avantajele oferite de mediul înconjurător, se pot deosebi două tipuri principale: sistemul defensiv care înconjoară aşezarea şi sistemul defensiv de tip pinten barat. Sunt şi aşezări cu sisteme defensive care nu se pot încadra în cele două tipuri. Aceste aşezări sunt amplasate pe platourile unor dealuri sau munţi de mică înălţime. Aşezările culturii Gáva au fost fortificate prin amenajarea unor construcţii precum valurile, şanţurile şi palisadele. Rolul fortificaţiilor în societatea primei epoci a fierului, în stadiul actual de cercetare, poate fi mai mult dedus decât demonstrat. Teoretic, se pot avansa implicaţii de ordin politic, militar, economic şi social.
