Subiect: În contextul noilor informaţii despre dezvoltarea unei tradiţii locale în cazul unor categorii de instrumentum domesticum – grup în care opaiţele au un rol important – de la sfârşitul sec. I până la mijlocul sec. III, între Singidunum şi Novae se dezvoltă o koinè culturală specifică. În acest cadru, ne concentrăm pe un subtip insuficient studiat al vastului grup Loeschcke VIII caracterizat printr-un corp masiv, alungit, ciocul proeminent, ansa modelată fără a fi perforată şi discul decorat sistematic cu o rozetă simplă. Contrar cronologiei propuse anterior, cercetările de la Novae ne-au permis să încadrăm începutul producţiei acestui subtip în ultimul sfert al sec. I p.Chr., atunci când atelierele create după întemeierea oraşului Nicopolis ad Istrum (Butovo, Pavlikeni) l-au adoptat şi i-au înfrumuseţat decorul. După consecinţele catastrofale ale războiului cu goţii din 250-251, atelierele de la Durostorum vor perpetua tipul până la mijlocul sec. al IV-lea p.Chr. revenind la forma sa iniţială.
