Subiect: Nicolae Iorga este profesorul, cel care şi-a dat ca rost vieţii formarea morală a poporului din care făcea parte. O întreagă religie a muncii, a faptei creatoare, expresie a unor energii sufleteşti descătuşate şi slujind societăţii căreia i-a aparţinut, se desprinde din tot scrisul lui Iorga, ca şi, deopotrivă, din exemplul său de ctitor. Un îndemn permanent, apoi, la solidaritatea naţională şi umană,
sentimentul viu al răspunderii fiecăruia dintre noi faţă de toţi semenii noştri. Credinţa nebiruită, în sfârşit, în drepturile imprescriptibile ale poporului său la stăpânirea liberă a pământului pe care s-a născut, în virtuţile acestui popor de mari tradiţii, în capacitatea sa de a îmbogăţi civilizaţia omenirii cu expresia originală a sufletului său. Dar şi, mai departe, încrederea în om, în viitorul societăţilor umane, în triumful, peste orice piedici, al idealurilor de libertate şi justiţie, al unei omeniri de naţiuni libere şi solidare între ele.
