Subiect: „Eu l-am cunoscut pe Dan pe la începutul anilor ’70, prin sculptorul Neculai Păduraru. Ei se cunoşteau din perioada adolescenţei comune de la Iaşi. Eram tineri, era perioada scurtei relaxări politice, noi împărtăşeam aceleaşi aspiraţii şi, poate, şi pe fondul originii noastre din aceleaşi plaiuri, ne-am împrietenit. Eram nemuritori, lumea era a noastră! Ne vizita din când în când în Calea Griviţei, în curtea plină cu piatră şi statui a secţiei Sculptură. El fiind student la Arhitectură, găseam un fond comun de preocupări.”
