Subiect: „Cu 125 de ani în urmă, în noiembrie 1892, intra în vigoare Legea pentru
Conservarea şi Restaurarea Monumentelor Publice şi era înfiinţată
Comisiunea Monumentelor Publice, cunoscută mai degrabă drept
Comisiunea Monumentelor Istorice. Întâia sa menire a constat în elaborarea
unui inventar al imobilelor şi al bunurilor mobile care prezentau interes
istoric sau artistic aparte, inventar ce urma să fie actualizat periodic, din
cinci în cinci ani, prin clasări şi declasări. De asemenea, comisia urma să
se pronunţe cu privire la orice intervenţie dedicată oricărui monument istoric,
acţionând, prin cei numai trei membri, ca un consultant al Ministerului
Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Rămasă în subordinea acestuia, comisia îşi
va desfăşura activitatea pe lângă Casa Bisericii, de facto încă din 1904, de
jure începând cu 1913, în condiţiile în care, din acelaşi (ultim) an a fost compusă
din nouă personalităţi cărora li se alăturau membrii corespondenţi.
În fine, în conformitate cu legislaţia intrată în vigoare în 1919, comisia
rămâne exclusiv la dispoziţia ministerului, dar cei în continuare nouă
membri onorifici au de acum posibilitatea de a colabora cu secţiuni regionale,
constituite din personalul necesar, de asemenea onorific sau retribuit.
În această formulă — a unei instanţe naţionale secondată de instanţe
zonale — Comisiunea Monumentelor Istorice a funcţionat până la desfiinţarea
sa, în anul 1948. Trei ani mai devreme îşi încetase apariţia organul oficial,
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, înfiinţat încă în 1908 şi
periodic principal, de vreme ce anuarul a fost publicat doar sporadic, în anii
1914, 1915, 1942 şi 1943.”
